Între 1948 și 1989, statul comunist a controlat direct munca, locuința, consumul, educația și exprimarea. Naționalizarea din 1948 și colectivizarea din 1949–1962 au desființat proprietatea privată, iar viața zilnică a fost modelată prin constrângeri economice, supraveghere și propagandă.
Regimul comunist nu s-a limitat la politică. A intrat în toate aspectele vieții zilnice, iar transformarea a început de la proprietate.
Naționalizarea din 1948 a trecut în mâna statului fabricile, băncile și magazinele. Colectivizarea, desfășurată între 1949 și 1962, a luat pământul țăranilor. Manualul leagă încheierea acestui proces de schimbarea numelui statului, în 1965, care reflecta distrugerea proprietății private în economie. La capătul lor, aproape nimeni nu mai deținea mijloacele propriei existențe.
Munca devine obligatorie și atribuită. Absolvenții primesc repartiție, iar schimbarea locului de muncă depinde de aprobări. Migrația spre orașe, provocată de industrializare, duce la construirea cartierelor de blocuri, iar locuința se obține prin repartiție, nu prin alegere.
Consumul e reglementat. În anii optzeci, plata accelerată a datoriei externe duce la raționalizarea alimentelor pe cartelă, la programarea energiei electrice și la frig în locuințe. Cozile devin parte din rutina zilnică.
Educația și cultura sunt subordonate ideologic. Programele includ formarea „omului nou", iar accesul la informație externă e limitat. Securitatea supraveghează comunicarea, iar dosarul de cadre condiționează cariera.
Restricțiile de circulație completează tabloul. Manualul consemnează că, în ultimii ani ai dictaturii lui Ceaușescu, cei care doreau să părăsească țara erau nevoiți să plătească o sumă de bani pentru școlarizarea primită, iar minoritățile germană și evreiască au avut de suferit o serie de piedici suplimentare.
Prin naționalizarea din 1948, care a trecut în proprietatea statului fabricile, băncile și magazinele, și prin colectivizarea agriculturii, desfășurată între 1949 și 1962, prin care țăranii și-au pierdut pământul.
Era obligatorie și atribuită. Absolvenții primeau repartiție, iar schimbarea locului de muncă depindea de aprobări. Industrializarea a produs migrația spre orașe și construirea cartierelor de blocuri, unde locuința se obținea tot prin repartiție.
Din cauza deciziei de a plăti accelerat datoria externă. Alimentele au fost raționalizate pe cartelă, energia electrică a fost programată, iar locuințele au rămas neîncălzite. Cozile au devenit parte din rutina zilnică.
În ultimii ani ai dictaturii lui Ceaușescu, cei care doreau să emigreze erau nevoiți să plătească o sumă de bani pentru școlarizarea primită. Minoritățile germană și evreiască s-au confruntat cu piedici suplimentare.
Toată programa de Istorie, pe muzică. 51 de piese, acces pe viață, 99 lei.
Preț de lansare până pe 30 septembrie 2026.