Între secolul al XV-lea și mijlocul secolului al XX-lea, puterile europene au cucerit teritorii pe toate continentele. Prima etapă a fost dominată de Spania și Portugalia, a doua de Anglia și Franța. Decolonizarea a avut loc după Al Doilea Război Mondial, mai ales în anii 1960.
Expansiunea începe cu marile descoperiri geografice. În 1492, Columb traversează Atlanticul și ajunge în America, iar Vasco da Gama deschide ruta maritimă spre India. Spania și Portugalia își împart lumea nou descoperită și construiesc primele imperii coloniale, bazate pe exploatarea metalelor prețioase și pe plantații.
Consecințele pentru populațiile locale sunt catastrofale: cuceririle militare, bolile aduse din Europa și munca forțată distrug civilizațiile precolumbiene. Comerțul transatlantic cu sclavi deportează milioane de africani spre plantațiile din America, pe parcursul a trei secole.
A doua etapă, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, e dominată de Anglia și Franța. Motorul e de data aceasta industrializarea: coloniile furnizează materii prime și absorb produsele fabricate în metropolă. Perioada culminează cu împărțirea Africii, la sfârșitul secolului al XIX-lea, când aproape întregul continent trece sub control european.
Colonialismul a fost justificat ideologic printr-o pretinsă misiune civilizatoare. Discursul politic al epocii, între care cel al lui Jules Ferry, susținea că dominația europeană aduce pace, securitate și bunăstare popoarelor colonizate. În realitate, structura era una de exploatare economică și de dominație politică.
Decolonizarea se produce după Al Doilea Război Mondial. Puterile europene ies slăbite, mișcările de eliberare națională se întăresc, iar noul context internațional le sprijină. Anii 1960 sunt momentul de vârf, când majoritatea coloniilor africane devin state independente.
Moștenirea rămâne complicată: granițe trasate arbitrar, economii dependente și conflicte care continuă și astăzi.
Prima, în secolele al XV-lea și al XVI-lea, dominată de Spania și Portugalia, după descoperirile geografice. A doua, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, condusă de Anglia și Franța, alimentată de industrializare.
Printr-o pretinsă misiune civilizatoare. Discursul politic al epocii susținea că dominația europeană aduce pace, securitate și bunăstare popoarelor colonizate, în timp ce structura reală era una de exploatare economică.
Deportarea a milioane de africani spre plantațiile din America, pe parcursul a trei secole. Alături de cuceririle militare și de bolile aduse din Europa, a fost una dintre consecințele cele mai grave ale expansiunii coloniale.
După Al Doilea Război Mondial, cu vârful în anii 1960. Puterile europene au ieșit slăbite din război, mișcările de eliberare națională s-au întărit, iar noul context internațional le-a sprijinit revendicările.
Toată programa de Istorie, pe muzică. 51 de piese, acces pe viață, 99 lei.
Preț de lansare până pe 30 septembrie 2026.