Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost primul conducător comunist al României, până la moartea sa, în anul 1965. Perioada înseamnă stalinizarea țării: partid unic, Securitate, naționalizare, colectivizare și economie planificată, după model sovietic.
Etapa stalinistă a comunismului românesc acoperă aproximativ intervalul 1948–1965 și e legată de Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe care manualul îl numește primul conducător comunist al României.
Modelul aplicat e cel sovietic, transpus aproape fără adaptare. În economie, naționalizarea din iunie 1948 trece în proprietatea statului fabricile, băncile și întreprinderile private. Urmează colectivizarea agriculturii, proces desfășurat între 1949 și 1962, prin care țăranii își pierd pământul. Manualul leagă direct încheierea colectivizării de schimbarea numelui statului: trecerea de la Republica Populară Română la Republica Socialistă România reflecta încheierea procesului de colectivizare și distrugerea proprietății private în economie.
În plan politic, instrumentul central e Securitatea, înființată în 1948. Represiunea vizează partidele desființate, țăranii care se opun colectivizării, clerul, intelectualii. Apar închisorile politice și coloniile de muncă, iar Canalul Dunăre–Marea Neagră devine simbolul acestei perioade.
Ultimii ani aduc o schimbare de accent. După retragerea trupelor sovietice din România, în 1958, regimul începe să afirme o autonomie relativă față de Moscova. Declarația din aprilie 1964 exprimă public dreptul fiecărui partid comunist de a-și stabili singur linia politică. Nu e liberalizare internă, ci distanțare externă — dar pregătește terenul pentru discursul următorului conducător.
Gheorghiu-Dej moare în 1965. Manualul consemnează succesiunea: în fruntea partidului, apoi și a statului, a ajuns Nicolae Ceaușescu.
Primul conducător comunist al României, aflat la putere din 1948 până la moartea sa, în anul 1965. Perioada lui reprezintă etapa stalinistă a comunismului românesc.
Naționalizarea din 1948, prin care fabricile, băncile și întreprinderile private au trecut în proprietatea statului, și colectivizarea agriculturii, desfășurată între 1949 și 1962, prin care țăranii și-au pierdut pământul.
Trecerea de la Republica Populară Română la Republica Socialistă România reflecta încheierea procesului de colectivizare a agriculturii și distrugerea proprietății private în economie.
Un document prin care conducerea de la București afirma dreptul fiecărui partid comunist de a-și stabili singur linia politică. Marchează începutul distanțării față de Moscova, fără nicio liberalizare internă.
Toată programa de Istorie, pe muzică. 51 de piese, acces pe viață, 99 lei.
Preț de lansare până pe 30 septembrie 2026.