Iancu de Hunedoara a fost voievod al Transilvaniei între 1441 și 1456 și cel mai important conducător militar antiotoman din spațiul românesc în secolul al XV-lea. A condus campania cea lungă, din 1443–1444, și a obținut victoria de la Belgrad, în 1456, care a oprit înaintarea otomană spre Europa Centrală.
Secolul al XV-lea aduce în sud-estul Europei o schimbare de raport de forțe. După cucerirea Constantinopolului, în 1453, Imperiul Otoman devine principala putere a regiunii, iar statele creștine caută o formă de rezistență comună. Politica pe care istoricii o numesc „cruciadă târzie" capătă în acest context conducători din spațiul românesc.
Iancu de Hunedoara ajunge voievod al Transilvaniei în 1441 și rămâne în această poziție până la moartea sa, în 1456. Ridicarea lui nu se datorează originii, ci carierei militare — un traseu neobișnuit pentru epocă, într-o lume în care funcțiile mari se moșteneau.
Prima mare acțiune este campania cea lungă, purtată între 1443 și 1444 la sud de Dunăre. Manualul o consemnează ca pe una dintre însemnatele victorii antiotomane obținute de voievodul Transilvaniei. Campania arată că armatele otomane pot fi înfrânte în teren deschis, ceea ce schimbă percepția asupra raportului de forțe.
Momentul decisiv este însă campania de la Belgrad, din 1456. Cetatea controla accesul pe Dunăre spre Europa Centrală, iar apărarea ei a oprit înaintarea otomană în această direcție pentru mai multe decenii. Victoria a avut ecou în toată Europa creștină.
Iancu de Hunedoara moare în același an, la scurt timp după bătălie. Rezistența antiotomană continuă însă prin ceilalți doi conducători pe care programa îi tratează împreună cu el: Vlad Țepeș în Țara Românească, între 1461 și 1462, și Ștefan cel Mare în Moldova, cu victoria de la Vaslui din 1475. Cei trei formează, în manuale, seria conducătorilor care au susținut politica de cruciadă târzie din spațiul românesc.
Voievod al Transilvaniei între 1441 și 1456 și cel mai important conducător militar antiotoman din spațiul românesc în secolul al XV-lea. A condus campania cea lungă din 1443–1444 și campania de la Belgrad din 1456.
O expediție antiotomană purtată la sud de Dunăre între 1443 și 1444, condusă de Iancu de Hunedoara. Manualul o consemnează printre însemnatele victorii antiotomane obținute de voievodul Transilvaniei și face parte din politica de cruciadă târzie.
Pentru că cetatea controla accesul pe Dunăre spre Europa Centrală. Apărarea ei de către Iancu de Hunedoara a oprit înaintarea otomană în această direcție pentru mai multe decenii și a avut ecou în toată Europa creștină.
Vlad Țepeș, domnitorul Țării Românești, în 1461–1462, și Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei, care a obținut victoria de la Vaslui în 1475. Împreună cu Iancu de Hunedoara, ei formează seria conducătorilor români din politica de cruciadă târzie.
Toată programa de Istorie, pe muzică. 51 de piese, acces pe viață, 99 lei.
Preț de lansare până pe 30 septembrie 2026.