Revoluția franceză izbucnește în 1789 și pune capăt monarhiei absolute. Afirmă libertatea, egalitatea și suveranitatea națională. Etapele principale sunt 1789, căderea Bastiliei, 1793, proclamarea Republicii, 1793–1794, Teroarea iacobină, și 1799, preluarea puterii de către Napoleon.
Franța sfârșitului de secol al XVIII-lea e într-o criză profundă. Statul e îndatorat după participarea la războaie costisitoare, iar sistemul fiscal e inechitabil: societatea e împărțită în trei stări, iar primele două, clerul și nobilimea, sunt scutite de impozite. A treia stare, care cuprinde peste 95% din populație, susține întreaga povară.
Convocarea Stărilor Generale, în mai 1789, deschide criza politică. A treia stare se proclamă Adunare Națională, apoi Adunare Constituantă. La 14 iulie 1789 cade Bastilia, simbol al puterii arbitrare. În august se adoptă Declarația drepturilor omului și cetățeanului, document fundamental al modernității politice: libertate, egalitate în fața legii, suveranitate națională, proprietate.
În 1791 se adoptă prima constituție, care instituie monarhia constituțională. Echilibrul nu rezistă. Războiul cu monarhiile europene și fuga regelui radicalizează situația. În 1792 se proclamă Republica, iar în ianuarie 1793 Ludovic al XVI-lea e executat.
Urmează Teroarea, între 1793 și 1794, sub conducerea lui Robespierre și a Comitetului Salvării Publice. Zeci de mii de oameni sunt executați, inclusiv revoluționari. Perioada se încheie prin căderea lui Robespierre, în iulie 1794.
Instabilitatea continuă sub Directorat, până când, în 1799, Napoleon Bonaparte preia puterea prin lovitură de stat.
Moștenirea Revoluției depășește Franța. Principiile ei — suveranitate națională, egalitate în drepturi, constituție — devin programul mișcărilor liberale din întreaga Europă a secolului al XIX-lea, inclusiv al revoluționarilor români de la 1821 și 1848.
Criza financiară a statului, inechitatea fiscală — clerul și nobilimea erau scutite de impozite, iar a treia stare susținea întreaga povară — și răspândirea ideilor iluministe despre suveranitate și drepturi.
Libertatea, egalitatea în fața legii, suveranitatea națională și dreptul de proprietate. Adoptată în august 1789, este unul dintre documentele fundamentale ale modernității politice.
1789, căderea Bastiliei și începutul revoluției; 1792–1793, proclamarea Republicii și executarea regelui; 1793–1794, Teroarea iacobină condusă de Robespierre; 1799, lovitura de stat prin care Napoleon Bonaparte preia puterea.
Principiile ei — suveranitate națională, egalitate în drepturi, constituție — au devenit programul mișcărilor liberale europene din secolul al XIX-lea, inclusiv al revoluționarilor români de la 1821 și 1848.
Toată programa de Istorie, pe muzică. 51 de piese, acces pe viață, 99 lei.
Preț de lansare până pe 30 septembrie 2026.