Prin Constituția din 1938 a fost impus regimul monarhic autoritar al regelui Carol al II-lea. După instaurarea lui, partidele politice nu au mai putut funcționa. Regimul a durat până în septembrie 1940.
A doua jumătate a perioadei interbelice aduce o criză profundă a democrației românești. Criza economică de la începutul anilor treizeci lasă urme adânci, guvernele se schimbă des, iar mișcările extremiste câștigă teren. Regele Carol al II-lea, revenit pe tron în 1930, intervine tot mai direct în viața politică.
Momentul rupturii e februarie 1938. Manualul îl formulează scurt: prin Constituția din 1938 a fost impus regimul monarhic autoritar al regelui Carol al II-lea. Noua constituție înlocuia separarea puterilor cu concentrarea lor în mâna regelui, care devenea capul statului și avea inițiativa revizuirii propriei constituții. Guvernul era răspunzător numai față de rege, nu față de parlament.
Consecința pentru viața politică e imediată. Partidele sunt desființate, iar în locul lor apare o formațiune unică, Frontul Renașterii Naționale. Manualul consemnează efectul și asupra minorităților: Partidul Maghiar a fost nevoit să-și schimbe numele în Comunitatea Maghiară, fiindcă partidele nu mai puteau exista.
Regimul a fost justificat prin nevoia de stabilitate și prin pericolul extremist. În practică, nu a rezolvat nici una, nici alta. Conflictul cu Garda de Fier a continuat, iar poziția internațională a României s-a deteriorat rapid.
Sfârșitul vine în vara și toamna anului 1940, când România pierde Basarabia și nordul Bucovinei, nordul Transilvaniei și Cadrilaterul. Pierderile teritoriale îi distrug regelui orice legitimitate. În septembrie 1940, Carol al II-lea abdică, iar puterea trece la generalul Ion Antonescu.
Regimul monarhic autoritar al regelui Carol al II-lea, impus prin Constituția din 1938. Puterile statului erau concentrate în mâna regelui, iar guvernul era răspunzător numai față de el, nu față de parlament.
Au fost desființate și înlocuite cu o formațiune unică, Frontul Renașterii Naționale. Manualul precizează că, după instaurarea regimului, partidele nu au mai putut funcționa, iar Partidul Maghiar și-a schimbat numele în Comunitatea Maghiară.
Concentrarea puterilor în mâna regelui, care devenea capul statului. Miniștrii erau răspunzători numai față de rege, iar regelui îi aparținea inițiativa revizuirii Constituției.
În septembrie 1940, când Carol al II-lea a abdicat după pierderile teritoriale din vara și toamna acelui an: Basarabia și nordul Bucovinei, nordul Transilvaniei și Cadrilaterul. Puterea a trecut la generalul Ion Antonescu.
Toată programa de Istorie, pe muzică. 51 de piese, acces pe viață, 99 lei.
Preț de lansare până pe 30 septembrie 2026.