Modernizarea României s-a construit treptat, prin reforme instituționale. Momentele-cheie sunt Constituția din 1866, care fundamentează statul modern, și independența din 1877, după care procesul se accelerează. Reformele lui Cuza din 1863–1864 au pus temelia.
Modernizarea nu începe brusc, ci se construiește prin acumulare de reforme. Prima etapă o dau Regulamentele Organice, din 1831–1832, care introduc egalitatea în fața legilor și o adunare reprezentativă, Sfatul Obștesc, dar păstrează privilegiile boierești.
A doua etapă vine cu reformele din perioada guvernului condus de Mihail Kogălniceanu, între 1863 și 1865: Legea secularizării averilor mănăstirești, Legea rurală și Legea învățământului. Prima transferă statului o parte importantă din suprafața țării, a doua desființează claca și împroprietărește țăranii, a treia introduce învățământul primar obligatoriu și gratuit.
Momentul de fundament e 1866. Constituția așază statul modern pe principiile separării puterilor — legislativă, executivă, judecătorească — pe parlament bicameral și pe monarhie constituțională. De aici încolo, schimbarea nu mai vine din voința personală a domnului, ci din cadrul instituțional.
După independența din 1877–1878, procesul se accelerează. Manualul consemnează că România a reprezentat un model de soluții politice pentru statele din regiune. Se dezvoltă învățământul superior, cu universitățile din Iași, în 1860, București, în 1864, Cluj, în 1871, și Cernăuți, în 1874. Populația crește constant.
Modernizarea rămâne însă inegală. Orașele se transformă rapid, satul mult mai lent. Împroprietărirea din 1864 a lăsat loturi insuficiente, iar problema agrară va rămâne nerezolvată până la reforma de după Primul Război Mondial. Dezbaterea dintre liberali și conservatori, între „formele fără fond" și adaptarea la modelele occidentale, traversează întreaga epocă.
Regulamentele Organice din 1831–1832, reformele lui Cuza din 1863–1865, Constituția din 1866 și accelerarea de după independența din 1877–1878. Fiecare etapă adaugă instituții și principii moderne.
Separarea puterilor în stat — legislativă, executivă, judecătorească — parlament bicameral și monarhie constituțională. De la acest moment, schimbarea vine din cadrul instituțional, nu din voința personală a conducătorului.
Legea învățământului din 1864 a introdus învățământul primar obligatoriu și gratuit. Învățământul superior s-a extins prin universitățile din Iași, în 1860, București, în 1864, Cluj, în 1871, și Cernăuți, în 1874.
Inegalitatea dintre oraș și sat. Împroprietărirea din 1864 a lăsat loturi insuficiente, iar problema agrară a rămas nerezolvată până după Primul Război Mondial. Dezbaterea dintre liberali și conservatori a traversat întreaga epocă.
Toată programa de Istorie, pe muzică. 51 de piese, acces pe viață, 99 lei.
Preț de lansare până pe 30 septembrie 2026.