România a rămas neutră doi ani, apoi a intrat în război alături de Antanta, în august 1916, cu obiectivul unirii cu Transilvania, Bucovina și Banatul. Regele era Ferdinand I, iar Ion I.C. Brătianu conducea guvernul. În 1918 s-au realizat unirile cu Basarabia, Bucovina și Transilvania, ultima proclamată la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.
Războiul izbucnește în 1914, iar România alege neutralitatea. Are tratat cu Puterile Centrale, dar obiectivul național — unirea cu provinciile aflate sub stăpânire austro-ungară — o împinge spre tabăra opusă. Doi ani de negocieri se încheie în august 1916, cu tratatul de alianță cu Antanta.
Campania din 1916 e un dezastru. Frontul din Transilvania se prăbușește, iar trupele germane și bulgare ocupă Muntenia și Dobrogea. Guvernul, parlamentul și casa regală se retrag la Iași. Ion I.C. Brătianu, ministru de Externe între 1916 și 1918, conduce efortul diplomatic.
Anul 1917 aduce rezistența decisivă. Armata reorganizată oprește ofensiva Puterilor Centrale în bătăliile din vara acelui an, purtate pe frontul din Moldova. Ieșirea Rusiei din război, după revoluția bolșevică, lasă însă România izolată, iar pacea separată de la București, din 1918, e impusă în condiții grele.
Sfârșitul anului 1918 schimbă totul. Prăbușirea Austro-Ungariei permite provinciilor românești să decidă singure. Basarabia se unește în martie, Bucovina în noiembrie, iar Transilvania la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, unde reprezentanții românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească decretează unirea cu România, formulând totodată principiile fundamentale ale noului stat.
Recunoașterea internațională vine prin tratatele de pace de la Versailles, Trianon și Neuilly. Consecința pe care manualul o subliniază: România Mare a devenit, dintr-un stat național, un stat de naționalități, cu o structură etnică mult mai complexă și cu probleme noi de integrare.
În august 1916, alături de Antanta, după doi ani de neutralitate. Obiectivul declarat era unirea cu Transilvania, Bucovina și Banatul. Regele era Ferdinand I, iar Ion I.C. Brătianu conducea politica externă.
La 1 decembrie 1918, reprezentanții românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați la Alba Iulia, au decretat unirea cu România și au formulat principiile fundamentale ale noului stat.
Prin tratatele de pace de la Versailles, Trianon și Neuilly, încheiate după război. Ele au consfințit noile granițe ale României și au fost rezultatul efortului diplomatic condus de Ion I.C. Brătianu.
România a devenit, dintr-un stat național, un stat de naționalități. Populația a crescut considerabil, iar noile provincii au adus comunități maghiare, germane, evreiești și altele, cu probleme noi de integrare.
Toată programa de Istorie, pe muzică. 51 de piese, acces pe viață, 99 lei.
Preț de lansare până pe 30 septembrie 2026.