Petru Rareș a domnit în Moldova de două ori, între 1527 și 1538, apoi între 1541 și 1546. Prima domnie a fost ofensivă și s-a încheiat cu campania lui Soliman Magnificul din 1538; a doua a acceptat suzeranitatea otomană. Nu este temă de BAC, dar explică trecerea Moldovei de la independență la dependență.
Petru Rareș, fiu nelegitim al lui Ștefan cel Mare, ajunge domn în 1527, într-o Moldovă care pierduse stabilitatea de sub tatăl său. Boierii erau mai puternici, iar Imperiul Otoman apăsa tot mai tare la Dunăre.
Prima domnie repetă modelul lui Ștefan: politică externă activă, armată puternică, intervenții dincolo de hotare. În 1529 obține o victorie la Feldioara, în Transilvania, într-o perioadă în care se amestecă în luptele pentru coroana Ungariei. Ambiția depășește însă raportul real de forțe.
Ruptura vine în 1538. Petru Rareș refuză să se supună cererilor Porții, iar sultanul Soliman Magnificul pornește personal campania împotriva Moldovei. Cetățile cad, o parte dintre boieri îl părăsesc, iar domnul ia calea pribegiei. Consecința teritorială e cea care contează: Tighina, sub numele de Bender, devine raia otomană. Manualul consemnează acest moment într-un șir mai larg al pierderilor de la mare: Dobrogea în 1417, Chilia și Cetatea Albă în 1484, Bender în 1538.
A doua domnie, între 1541 și 1546, e opusul primei. Petru Rareș revine cu acordul Porții, acceptă suzeranitatea, plătește tribut și renunță la politica externă ofensivă. Nu mai provoacă, ci administrează. E momentul în care Moldova își schimbă strategia de supraviețuire: nu mai încearcă să învingă, ci să nu piardă.
În plan cultural, domnia lui e legată de bisericile cu pictură exterioară. Probota, ctitoria sa, și Moldovița se numără printre lăcașurile ridicate sau refăcute în această perioadă, care dau Moldovei secolului al XVI-lea una dintre cele mai recunoscute moșteniri artistice.
De două ori: între 1527 și 1538, apoi între 1541 și 1546. Prima domnie a fost ofensivă și s-a încheiat cu pierderea tronului după campania otomană din 1538. A doua a fost prudentă, sub suzeranitate otomană acceptată.
Sultanul Soliman Magnificul a pornit campania împotriva Moldovei, după refuzul lui Petru Rareș de a se supune cererilor Porții. Cetățile au căzut, domnul a plecat în pribegie, iar Tighina a devenit raia otomană sub numele de Bender.
Încă un punct de control pe Nistru trecut sub administrație otomană directă. Manualul o plasează în șirul pierderilor românești la mare: Dobrogea în 1417, Chilia și Cetatea Albă în 1484, Bender în 1538.
Este legat de bisericile cu pictură exterioară din Moldova. Probota, ctitoria sa, și Moldovița fac parte dintre lăcașurile ridicate sau refăcute în timpul domniilor lui, una dintre cele mai cunoscute moșteniri artistice ale secolului al XVI-lea.
Toată programa de Istorie, pe muzică. 51 de piese, acces pe viață, 99 lei.
Preț de lansare până pe 30 septembrie 2026.