Ștefan cel Mare a fost voievod al Moldovei între 1457 și 1504. A obținut victoria de la Vaslui, în 1475, împotriva otomanilor, a încheiat în același an un tratat de alianță cu regele Ungariei, Matei Corvin, și a ctitorit numeroase lăcașuri, între care Putna, Voroneț și Neamț.
Domnia lui Ștefan cel Mare, între 1457 și 1504, este cea mai lungă din istoria Moldovei și acoperă aproape jumătate de secol de politică externă activă. Contextul e dificil: Moldova se află între Imperiul Otoman, Regatul Ungariei și Polonia, iar poziția ei pe drumurile comerciale o face un obiectiv pentru toate trei.
Momentul cel mai important din perspectiva programei este anul 1475. În ianuarie, Ștefan obține victoria de la Vaslui împotriva otomanilor, consemnată de manual printre însemnatele victorii antiotomane ale conducătorilor români, alături de campaniile lui Iancu de Hunedoara și de rezistența lui Vlad Țepeș. În iulie același an, la 12 iulie 1475, încheie un tratat cu regele Ungariei, Matei Corvin, prin care cele două părți își promit sprijin militar reciproc. Documentul se studiază la examen alături de tratatul din 1395, iar comparația dintre ele este o cerință frecventă.
Pierderile sunt la fel de importante ca victoriile. În 1484, Moldova pierde Chilia și Cetatea Albă, cele două porturi prin care avea acces la Marea Neagră. Manualul le plasează într-un șir mai larg: Dobrogea căzuse în 1417, Caffa fusese cucerită în 1475, iar Constantinopolul în 1453. Odată cu ele, Marea Neagră devine în întregime controlată de otomani, iar drumurile comerciale care legau Polonia și Europa Centrală de Pont trec sub altă autoritate. Consecința pentru Moldova este economică, nu doar militară.
În plan intern, Ștefan cel Mare este unul dintre marii protectori ai culturii medievale românești. A construit sau a refăcut lăcașurile de la Putna, Neamț și Voroneț, dar și altele aflate în afara Moldovei, la Râmnicu Sărat în Muntenia și la Feleac și Vad în Transilvania. Ctitoriile arată legătura strânsă dintre domnie și biserică, una dintre trăsăturile statului medieval românesc.
Între 1457 și 1504, în Moldova. Sunt 47 de ani, cea mai lungă domnie din istoria Moldovei, desfășurată într-un context în care statul era prins între Imperiul Otoman, Regatul Ungariei și Polonia.
Ștefan cel Mare a obținut o victorie împotriva otomanilor. Manualul o consemnează printre însemnatele victorii antiotomane ale conducătorilor români, alături de campaniile lui Iancu de Hunedoara și de rezistența lui Vlad Țepeș din 1461–1462.
Încheiat la 12 iulie 1475 între Ștefan cel Mare și regele Ungariei, tratatul prevedea sprijin militar reciproc: fiecare parte se angaja să meargă cu toată oștirea și cu toată puterea sa împotriva dușmanilor celeilalte.
În 1484, Moldova a pierdut cele două porturi prin care avea acces la Marea Neagră. Împreună cu Dobrogea, pierdută în 1417, și cu Caffa, cucerită în 1475, ele au trecut sub control otoman, iar drumurile comerciale spre Pont au fost închise pentru Moldova.
A pierdut bătălia de la Războieni și, în 1484, cetățile Chilia și Cetatea Albă.*
*Notă de corectură
Versul din înregistrarea audio grupează Războieni și pierderea cetăților fără a preciza data. Chilia și Cetatea Albă au fost pierdute în 1484, în urma campaniei lui Baiazid al II-lea — opt ani după bătălia de la Războieni (1476). Textul a fost completat cu datarea exactă.
Sursă: Istoria românilor, manual clasa a XII-a
Toată programa de Istorie, pe muzică. 51 de piese, acces pe viață, 99 lei.
Preț de lansare până pe 30 septembrie 2026.