Revoluția de la 1848 s-a desfășurat în toate cele trei țări române, ca parte a valului european. Programele cereau drepturi și libertăți, desființarea privilegiilor și, în Transilvania, recunoașterea națiunii române. A fost înfrântă militar, dar programele ei au devenit baza reformelor de după 1859.
Contextul intern e dat de Regulamentele Organice, aplicate din 1831–1832. Manualul consemnează că ele au contribuit la aplicarea în practică a unora dintre principiile politice moderne, între care egalitatea în fața legilor și formarea unei adunări reprezentative, Sfatul Obștesc. Limitele lor — menținerea privilegiilor boierești și tutela Rusiei — devin însă chiar motivul nemulțumirii.
În Moldova, mișcarea izbucnește prima, în martie 1848, la Iași, și e reprimată rapid. Documentul care rămâne e „Dorințele partidei naționale din Moldova", redactat de Mihail Kogălniceanu, cel mai articulat program al revoluției românești.
În Țara Românească, revoluția reușește pentru scurt timp. Proclamația de la Islaz, din iunie 1848, cere independență administrativă și legislativă, egalitate în drepturi, adunare reprezentativă, desființarea clăcii și împroprietărirea țăranilor. Domnul Gheorghe Bibescu abdică, iar un guvern provizoriu preia puterea. Intervenția otomană și rusă pune capăt mișcării în septembrie.
În Transilvania, revoluția are o dimensiune în plus. Adunarea de la Blaj, din mai 1848, cere recunoașterea națiunii române și egalitatea ei cu celelalte națiuni ale principatului. Revendicarea va reveni constant, iar peste cincisprezece ani Dieta de la Sibiu va decreta egala îndreptățire a națiunii române și a confesiunilor ei.
Revoluția e înfrântă peste tot. Programele ei rămân însă agenda politică a generației următoare: unirea, împroprietărirea, constituția, drepturile naționale. Toate se vor realiza, pe rând, între 1859 și 1918.
Drepturi și libertăți, adunări reprezentative, desființarea privilegiilor boierești, împroprietărirea țăranilor și, în Transilvania, recunoașterea națiunii române ca națiune egală cu celelalte din principat.
„Dorințele partidei naționale din Moldova", redactat de Mihail Kogălniceanu, Proclamația de la Islaz, din iunie 1848, în Țara Românească, și revendicările Adunării de la Blaj, din mai 1848, în Transilvania.
Aplicate din 1831–1832, au contribuit la introducerea unor principii politice moderne, între care egalitatea în fața legilor și formarea unei adunări reprezentative, Sfatul Obștesc. Menținerea privilegiilor boierești și tutela Rusiei au devenit însă motive de nemulțumire.
Pentru că programele ei au devenit agenda politică a generației următoare: unirea, împroprietărirea, constituția, drepturile naționale. Toate s-au realizat, pe rând, între 1859 și 1918.
Toată programa de Istorie, pe muzică. 51 de piese, acces pe viață, 99 lei.
Preț de lansare până pe 30 septembrie 2026.